Nu există niciun organism al UE care să controleze casele de pariuri.
Trebuie să mergi la un procuror local și să mergi în instanță pentru a-ți găsi calea de ieșire atunci când ai fost nedreptățit de o casă de pariuri.
În Spania și Germania se întâmplă cu siguranță așa pentru că am citit articolele respective despre judecarea cauzelor.
În Marea Britanie, din câte știu, atitudinea IBAS și a autorităților competente (furnizorii de licențe de jocuri de noroc) față de abuzurile jucătorilor de către casele de pariuri a fost foarte strictă în trecut.
Nu știu dacă Brexitul a schimbat această tactică, sper că nu.
Totuși, în stările normale, să „alergi” în instanță pentru a-ți găsi dreptul și să nu tolerezi abuzurile unei case de pariuri care face tot ce-i place (în interesul său) și se consideră a fi deasupra legii constituționale pur și simplu pentru că „se menționează pe condițiile noastre, că am atât pepenele, cât și cuțitul, iar tu le-ai acceptat să joace în magazinul meu, așa că fac cu tine ce vreau”, nu este un caz atât de tragic pe cât ni se pare nouă, cei care trăim în acest ridicol și stare mizerabilă.
Dacă au dreptate, procurorul îi va îndreptăţi şi îi va pedepsi pe agresori ca exemplu pentru a da exemplu pentru alţii care ar face aceleaşi „combine” în viitor.
Si nu le va lua 4 ani ca aici, ci maxim 10-24 de luni.
Bineînțeles că și în Spania, de exemplu, casa de pariuri nu ezită și face alte „smecherii” ca să-și treacă pe ale lui.Dar asta e altceva, iar eu pariez 10 euro pe victoria lui Olympiakos de 15 ani și tu, pentru că îți place. ASTA, blochează-mă într-o zi fără NICIO ABSOLUT EXACT ca flăcăul de mai sus (nedreptate flagrantă adică).
IBAS Nu știu dacă arată strictețe în Anglia dar ceea ce știu este că comisia de jocuri de noroc ascultă oamenii din când în când, deși nu a făcut nimic spectaculos până acum.
Mă refer la Brexit pentru că bineînțeles că Anglia a încetat să mai fie interesată de Europa, în timp ce pe 13 comisarul englez care ne-a salvat de „creion – slip – agenție” era cel interesat.
Probabil a lucrat și la casele de pariuri, dar ceea ce a spus a fost că da, pariurile trebuie impozitate în țara de consum, dar nu poate fi „creion – bilet – agenție”.
Deci în Europa nu există nici măcar pictat „IBAS”.
Nu știu de ce. Dacă au făcut-o așa ca să-i ciudă pe casele de pariuri sau să „se răzbune” pe jucătorii care nu preferă monopolurile de stat. Una din două.
Acum, desigur, au loc procese în instanțele obișnuite și există avocați.
Pentru un caz mare vei merge în instanță (de exemplu cele cinci mii pe care le-a câștigat cineva în OPAP și a vrut să-i dea doar una). Dacă este cazul, îl iau și pe Kouya, îi voi da și un catamaran pentru a merge Patmos-Samos-Ikaria și va fi cea mai mare recompensă pe care a primit-o vreodată.
Dar pentru 200-300-400 de euro, ce fel de tribunal, băieți? Haide, mergeți la forțele aeriene, veți spune cu toții.
Pe vremuri când pariul era reciproc, astfel de povești nu se întâmplau, desigur.
Te-ai plâns de unele erori de calculator și ai fost justificat.
Hipodromul (ODIE) a fost puțin mai incomodă, dar chiar și acolo jumătate din timp ai spus că ai dreptate (dacă ai avea dreptate
pentru că au existat și neînțelegeri din partea jucătorilor și obiecții stupide).
Întreaga situație este în afara dezbaterii.
Dar nu există reprezentanți și mass-media noastră este blocată permanent.
Numai „paritorii” au acces și băieții cu spatele întors către Triantafyllopoulos.
